De ce plângi?

De ce plângi, suflete uscat?

De arșiță și dor

În trupul gol, pe margine uitat

Suspini după ajutor

Ce lupte ai dus cu alte vieți?

Ca soarele în noapte ai apus

Și glasul ți s-a stins

Când te-ai făcut bucăți

De ce plângi suflete?

Că-i frig și-i noapte acum

Când te-ai lăsat bătut cu pietre

Și aruncat în drum

Ce preț ți-au dat necunoscuții,

De te-au batjocorit?

Când tu puteai să muți și munții

Dacă nu cedai rănit

Acum ridică-te și nu mai plânge

Curată-te și însuflețește

Cu tot cu petele de sânge

Suflete tu strălucește 

De nu ridici privirea acum

Să vezi lumina dimineții

O să regreți un infinit de drum

Că prost ai fost în lupta vieții

Iar trupul care uitat de tine,

Se uită în oglindă azi

Și vede doar niște ruine

Și un pustiu în care arzi.