Noapte buna...

     Este ora 00:00...ma intreb - cati dintre NOI au adormit deja, cati se pregatesc de somn si cate suflete nu-si gasesc linistea in noaptea asta, este o noapte ca oricare alta, toate sunt la fel de blestemate, fara pic de lumina, caldura sau suflet. Ma gandesc cati dintre Noi au adormit fericiti, cati au adormit fara nici un gand, fara nici o speranta, fara nici o bucurie, cine stie cati au adormit in bratele celui drag si cati singuri, cati s-au rugat la Dumnezeu in seara asta si cati au uitat de el...
    Noaptea pentru o clipa  sufletul nostru respira, se elibereaza de negativism si se purifica doar ca sa mai prinda putere de a infrunta  o alta zi. Ma gandesc la aceiasi noapte intr-o mie de feluri, cu o mie de chipuri, la cat de unica este, fiecare din NOI o simtim diferit, ma gandesc la parintii care se culca in graba doar pentru a-si odihni corpurile istovite de atata munca, ei nu au timp pentru sufletele lor, ma gandesc la noaptea celor  care toata ziua au fost cu sufletul in genunchi in fata superiorilor, in fata sortii, ma gandesc la cei care nu mai viseara noaptea sau la cei care au decat cosmaruri, la cei care adorm dezamagiti, suparati pe aceasta lume, la cei care iubesc noaptea, la cei care noaptea se dezbraca de falsitate si nu se mai prefac ca  sunt liberi, seriosi  sau devotati.
    Noaptea e frumos, uite cerul, e linistit, instelat, superb, ne aminteste cat de mici si neputinciosi suntem, vreau sa nu mai fie nevoie sa dormim, sa fie zi si noapte aceiasi viata, care de fapt sunt total diferite, vreau sa nu ne mai trezim ca niste robotei, toti la aceiasi ora, vreau sa ne uitam in oglinda dimineata cu mai multa demnitate si multumire de sine, sa nu ne mai mintim ca totul e bine, pentru ca nu este, daca unuii sunt de parere ca noaptea se naste haosul, eu sunt de parere ca ziua e cel mai mare haos, avem reguli in care nu credem, avem o ordine de zi pe care o uram, avem un scop care nu ne va face fericiti niciodata este un haos in care noi am fost tarati cu forta si ne luptam zi de zi sa supravietuim in el. O societate care ne-a vandut ca pe niste sclavi, mi-e mila de NOI, mi-e atat de mila ca alergam incontinuu dupa bunuri materiale, ca nu mai avem timp sa traim, mi-e atat de mila de parintii nostri...
      Cat de repede am devenit roboti,cat de insensibili suntem, o lume in care putem sa spunem ce gandim a devenit o lume in care nimanui nu-i pasa ce spui, o lume in care banii ne-au amputat sufletul, si trupurile noastre frumoase sunt ieftine, este o lume pentru care am luptat, i-am incurajat pe unii dintre NOI sa creeze lumea asta ca un circuit inchis din care nu poti sa scapi, numai daca nu e noapte, pentru ca noaptea este a noastra si nimeni nu poate sa ne fure momentul nostru de libertate....
      Este miez de noapte si  sufletele noastre sunt libere sa ne inalte pana in infinitul  cer, mai sunt doar cateva ore si  v-a incepe o noua zi, iar ziua  le amanetam iar, pentru maruntis, cu el ne cumparam ,,fericirea''   in infernul pe care Noi l-am creat aici pe Pamant...