Despre noi...
miercuri, 2 decembrie 2020
De parcă mă cunoști...
marți, 1 decembrie 2020
De ziua ta...
vineri, 27 noiembrie 2020
Omule
Tu Omule, cu ce rămâi
Din lupta ta cu viața,
Te lupți cu trecerea și uiți
Că-ți îmbătrâneste fața.
Oprește-te și trage-n piept
Aerul asta veșnic,
Tu Omule, fii înțelept
Căci eșți pe-un drum năprasnic.
Omule, de unde vii
Când te îndrepți spre nicăieri,
Ieri ne jucăm că doi copii
Azi, tot pierdut în gânduri.
Mă uit la tine și mă mir,
Că ai uitat cum să trăieșți,
Cum ai uitat să fii umil
De parcă, nu mai ești.
O inima ce-ți bate în piept
Să o răneșți atât de mult,
Cum poți zâmbi ca un portret
De parcă ai un sufletul mut.
Când de tristeți și haine grele,
Puterile îți vor seca
Să-l rogi pe Cel de Sus să-ți ierte,
Greșelile din viață asta.
Să nu te duci la El cu răul,
De la-i cules cu neștiință,
Să-ți speli hainele și sufletul
Și să înveți povață.
Când oi privi de sus în jos
Lumea de-a rămas,
Să te întrebi, Om păcătos
Din lupta ta ce s-a ales.
Viața vine colorată...
Trecut, prezent și viitor
Suntem mereu în trecere,
Visăm un lux și-un trai ușor
Păcat că totul in jur e rece.
Viața vine colorată,
Noi doar o ștergem și-o facem gri,
Adulți, copii, bătrâni deodată
Pierduți sunt toți și-n suflet negri.
Copiii au crescut grăbiti
Tineri, cu visele uitate,
Bunicii nu mai au nepoți,
Nu mai trăim, decât pe jumătate.
Astăzi zâmbesc, dar nu de bucurie
Văd multe măști, puține fețe
Zâmbesc amar, căci azi e sărăcie
Nu de bani suntem săraci, de suflete.
Tu...
Ai reușit să spargi cerul cu zâmbetul tău,
Cer înnorat și obosit de atâta ploaie,
Ai adus rază de soare fierbinte în sufletul meu,
Soarele a spart mugurii viselor mele în floare.
Ai reușit să îmi aduci albastrul senin la picioare,
Albastrul care m-a fermecat cu puterea lui,
Ai adus pastel de apus în ocean de lacrimi amare,
Apus care mi-a colorat sufletul în nuanțe vii,
Mi-ai dăruit colier de speranțe și buchete de dor,
Din bucăți de fericire, clădim o lume întreagă,
Tu ai adus iubirea, în casa inimii mele ușor,
Casă în care tu ești al meu zeu și eu a ta dragă.
joi, 12 noiembrie 2020
De ce plângi?
De ce plângi, suflete uscat?
De arșiță și dor
În trupul gol, pe margine uitat
Suspini după ajutor
Ce lupte ai dus cu alte vieți?
Ca soarele în noapte ai apus
Și glasul ți s-a stins
Când te-ai făcut bucăți
De ce plângi suflete?
Că-i frig și-i noapte acum
Când te-ai lăsat bătut cu pietre
Și aruncat în drum
Ce preț ți-au dat necunoscuții,
De te-au batjocorit?
Când tu puteai să muți și munții
Dacă nu cedai rănit
Acum ridică-te și nu mai plânge
Curată-te și însuflețește
Cu tot cu petele de sânge
Suflete tu strălucește
De nu ridici privirea acum
Să vezi lumina dimineții
O să regreți un infinit de drum
Că prost ai fost în lupta vieții
Iar trupul care uitat de tine,
Se uită în oglindă azi
Și vede doar niște ruine
Și un pustiu în care arzi.